Etichete
” Inchisa in carnea unui animal imi vad miscarile, dar nu le recunosc ca fiind ale mele. Imi aud vocea ragusita, dar nu-mi aduc aminte sa fi vorbit. Vad, dar nu sunt ochii mei. Simt, dar nu cu pielea mea. Miscarile sunt copiate, derulate pe o banda, imi vad mainile ca se zbat cautand ceva, simt fiorul de groaza, dar nu stiu cine ma misca. Sunt o papusa? Sunt dirijata de cineva? Dar unde imi sunt sforile ce taie in carne? Incheieturile-mi sunt libere, goale. Si unde e papusarul meu? Capriciul lui ma doare. Joaca lui de-a Dumnezeu imi sfarama vointa.
Inima mea bate, simt carnea ca sufera. Imi aud gemetele de frica, dar buzele imi sunt stranse, pecetluite. Cine vorbeste? A cui e vocea infricosatoare ce se aude? Cine e nebunul de langa mine ce rade ascuns in umbra? Si cine e animalul cu ochi salbatici ce ma priveste cu o durere sfasietoare intiparita pe intregul chip? Miscarile lui sacadate le imita pe ale mele ca intr-un joc bizar, dar le imita la perfectie. Pot sa jur ca l-am mai vazut undeva. Stiu sigur ca l-am mai vazut undeva …
Unghiile mele se lovesc de o suprafata rece si fina. El continua sa ma priveasca ingrozit, dar o licarire de curiozitate sclipeste in ochii primitivi. Simt nevoia sa il strang de mana, sa il consolez. Dar mana mea se loveste din nou si o intalneste pe a lui. De unde a mea se termina, a lui incepe. Mainile noastre seamana atat de mult, aceleasi semne, aceleasi riduri nenorocite. Suprafata rece nu ma lasa sa inaintez, nu ma lasa sa il strang de mana. Il ating, dar nu pot sa-l simt. Degetele noastre se intalnesc in varf, dar pielea lui e inexistenta. O iluzie?
- Cine esti? strig. Spune-mi cine esti!
Cuvintele mele disperate se frang in lumina slaba si se rasfrang apoi in sticla rece din fata mea. Gura imi e intredeschisa, o simt, dar cand am facut asta? Cuvintele erau ale mele sau ale lui? L-am vazut strigand, am auzit porunca inexorabila. I-am auzit comanda. Buzele lui sunt intredeschise. Cine a strigat? Cine e nebunul ce rade langa mine, ascuns in umbra? De ce ma priveste asa? De ce chipul lui palid reflecta cea mai pura teroare? De ce striga odata cu mine? Ce se intampla … ce e asta?
Imi simt carnea cum se frange de durere. El ridica un cutit. E deja insangerat. Mainile-mi sunt pline de sange. Ce mi-ai facut? Ce vrei de la mine? …
Incearca sa sparga sticla. Striga, urla de furie si nebunia din ochii lui imi ingheata maruntaiele. Aceleasi urlete imi parasesc si mie gatul si ma tem. Sa fie oare legatura noastra blestemata cea care imi va aduce condamnarea definitiva?
Am rani pe intreaga mana, cioburi cresteaza adanc in carnea mea. Carnea mea … o simt! Acum o simt! Da, simt durerea cumplita, vad sangele cum mi se scurge de-a lungul pumnului strans. El strange cutitul privindu-ma bucuros. Dar vad frica in ochii lui salbatici. Pumnul stang se contracta, il privesc cum isi implanta unghiile adanc in palma.
Palma dreapta imi zvacneste de durere. El ridica cutitul si ma priveste ingrozit. Sa fie acesta sfarsitul? Sa-mi fie acesta finalul poetic si mult asteptat? Are sa ma omoare, o stiu. Toata fiinta mea se revolta impotriva acestui adevar, dar nu e nimic de facut. Trebuie doar sa ma ajunga …
Bratul stang imi strange ceva. Sunt amortita, imi vad mainile, dar nu le stiu sa-mi apartina. Ceva sclipeste sangeriu aproape de pieptul meu. Cutitul penetreaza adanc in mine, durerea sfasietoare, carnea se frange cu zgomot, pielea e despicata si vanata. Cutitul se rasuceste in rana proaspata. Dar cum e posibil? El ma priveste torturat de durere. Cutitul din pieptul lui e al meu. E cutitul ce m-a omorat.
Il privesc si ma priveste. Cadem impreuna pe jos, dar nu pot sa-l ajung. Imi vad lacrimile neputincioase pe chipul lui. Imi vad sangele sclipitor cum curge din el. Si curge din mine. Imbiba covorul si stiu ca e sfarsitul. Nu mai exista loc de negare, nu mai este timp de intrebari. Acesta e sfarsitul, acesta e sfarsitul meu.
Dar cine esti? Si cine e nebunul ce plange langa mine ascuns in umbra? Arata-te. Suntem cu totii doar niste animale. Arata-te … “
